Potiunea fermecata

Cu ocazia "Mosilor de iarna" am avut ocazia sa ma reintalnesc cu o sticla de Tedi. De cum am vazut-o, am avut o perceptie a gustului pe care-l experimentasem cu cativa ani in urma si care a reusit sa ma scarbeasca la culme. Dintr-un motiv care pana acum imi e necunoscut, am hotarat sa mai dau o sansa acestei bauturi; pana una alta, incercarea vietii mele a fost sa desfac sticla. M-am tot intrebat cum s-ar fi descurcat un copil in situatia mea, pentru ca e clar ca n-ar fi avut forta mea. Sau poate asta era ideea, sa nu-l poata desface decat cand se hotaraste maica-sa sa ii dea sa bea... In fine... intr-un final am reusit sa-l desfac si am gustat. Eww... aceeasi oribilitate ca altadata! Eu nu pot intelege cum s-a gandit cineva ca o combinatie de morcov, mar si portocala pot face ceva bun. Cum sa iti placa asemenea corcitura de bautura cand ai Cola si alte minuni chimice mult mai bune! Si revenind la gandul ca paharul nu se desfacea am inteles: Tedi e medicamentul considerat de parinti bun pentru sanatatea copilului pentru ca are vitamine. Apoi am imaginat copilul care, band din Tedi, varsa tot asemeni lui Tom si Jerry cand au primit sirop de la fetita rasfatata...