Hai sa inventam meserii

În urma unor discuţii pe care le-am purtat cu o prietenă despre Facultatea de Comunicare si relatii publice la care doresc sa fiu studenta de anul viitor, am descoperit un lucru fenomenal, si anume, cum ma voi numi eu ca practicanta a meseriei. În acel moment de răscruce al vieţii mele, mi-am dorit pentru prima data de cand sunt pe lume sa fiu barbat. De ce? Daca as fi absolvit aceasta facultate in calitate de mascul, as fi zis ca voi deveni PR, dar ca fata e ceva mai complicat.

Avand în vedere ca denumirea meseriei e o prescurtare, m-am gandit la început ca voi avea acelaşi nume. In cel mai rău caz as fi fost "PRă" sau "PRiţă", dar se pare ca cei care au formulat femininul acestui substantiv au fost muuult muuult mai creativi. Aşadar, ei s-au gandit ca cel mai potrivit termen este "piarizdă". Si acum ma imaginez a fi Mircea Badea : "Deci cum?! :))" Din toate sufixele existente in aceasta limba s-a gasit exact "izda"?? Sau poate inventatorii cuvantului (misogini, de altfel) s-au gandit sa le aducă femeilor aminte ce sunt cu adevărat.

Bineînţeles ca următorul pas pe care l-am făcut a fost sa verific in dicţionar (si in Nomenclatorul de meserii) denumirea, însă termenul este mult prea modern ca sa fie inclus. Asta însă nu este o scăpare din situaţie, deoarece corectitudinea cuvintelor din dicţionar este data de frecvenţa utilizarii lor în limba vorbită. Aşadar, romanii pronunţă "piarizda", dicţionarul va avea cuvantul "piarizda"...

Si acum voi face un exerciţiu de imaginatie, în care eu, proaspat studenta a acestei facultati, ma duc la Fortele de munca. Acolo, intalnesc o tanara drăguţă, 90-60-90, care a castigat acel loc de munca prestand servicii suspusului si care habar nu are ca exista pe lumea asta o asemenea meserie. Ce ar intelege ea oare...?