Amiaza de martie

Ascult aria lui Bach...e genul de melodie care te face sa privesti cu ochii mijiti pe fereastra, undeva in departari, pe orizonturi uitate de lume, sau, cel putin, cu oamenii care zburda de fericire. Nu. Asa ceva nu mai gasesti azi...imi zic in gand. As putea totusi inlocui taxiurile galbene cu crinolinele din romanele mele preferate... Intotdeauna am crezut ca locul meu nu e in epoca asta... N-am sa critic evolutia tehnologica; ar fi stupid. Ma bucur de ea zilnic. Dar nu sunt sigura ca ea imi aduce mai multa fericire decat activitatile din alte epoci sau macar mai multa liniste. Cum ar fi sa ma plimb pe malul unui rau zgomotos si sa vad femei la valtoare, spaland camasi tesute chiar de mana lor, saaaau cum ar fi sa ma intalnesc cu prietenii intr-o mansarda ca a lui Eliade si sa ne certam cu inflacarare pe seama unei carti. Cata frumusete in doua epoci diferite! Ma intreb daca pe-a mea o va regreta cineva, candva...