Potiunea fermecata

Cu ocazia "Mosilor de iarna" am avut ocazia sa ma reintalnesc cu o sticla de Tedi. De cum am vazut-o, am avut o perceptie a gustului pe care-l experimentasem cu cativa ani in urma si care a reusit sa ma scarbeasca la culme. Dintr-un motiv care pana acum imi e necunoscut, am hotarat sa mai dau o sansa acestei bauturi; pana una alta, incercarea vietii mele a fost sa desfac sticla. M-am tot intrebat cum s-ar fi descurcat un copil in situatia mea, pentru ca e clar ca n-ar fi avut forta mea. Sau poate asta era ideea, sa nu-l poata desface decat cand se hotaraste maica-sa sa ii dea sa bea... In fine... intr-un final am reusit sa-l desfac si am gustat. Eww... aceeasi oribilitate ca altadata! Eu nu pot intelege cum s-a gandit cineva ca o combinatie de morcov, mar si portocala pot face ceva bun. Cum sa iti placa asemenea corcitura de bautura cand ai Cola si alte minuni chimice mult mai bune! Si revenind la gandul ca paharul nu se desfacea am inteles: Tedi e medicamentul considerat de parinti bun pentru sanatatea copilului pentru ca are vitamine. Apoi am imaginat copilul care, band din Tedi, varsa tot asemeni lui Tom si Jerry cand au primit sirop de la fetita rasfatata...

[Fun?] facts about Conquiztador

Desi Conquiztador se presupune a fi un joc al omenilor insetati de cultura, care vor sa isi testeze cunostintele generale sau sa si le imbunatateasca, totusi, la o privire mai atenta se pot sesiza lucruri nu tocmai placute.

1. Distranta mica de la buna la pu...(pici). Este aproape o exceptie sa nu intalnesti jocuri in care oamenii par prietenosi la inceput, dar pe parcurs, in timp ce tu le cuceresti teritoriile, sa inceapa sa foloseasca tot felul injurii: unele pe fata, altele mascate pentru a evita interdictiile.

2. Cele doua intrebari universale. Jucand Conquiztador, te simti parca in lumea oamenilor care nu stiu altceva decat sa intrebe "Cati ani ai?" si "De unde esti?". Apoi, in fuctie de raspunsul acestor intrebari mai poate aparea maxim o intrebare: "Imi dai si mie id-ul tau?", dar daca varsta ta nu e pe masura asteptarilor deja te poti multumi cu tacerea si te poti concentra in continuare la lupta.

3. Conquiztador = Matrimoniale. Daca nu ai pierdut pana acum cateva secunde din viata analizand discutiile de pe chatul din stanga, te felicit. Probabil te-ai fi inspaimantat de cerintele unor fiinte hibride, care uita pentru ce este destinat acel site. Am sa citez doar cateva dintre replici:

• "fete frumoase la privat?"
• "ai de gand sa le arati furtunu de pompier?"
• "caut id fata 12 ani"
• "o femeie la privat acum"
• "top,top,top pup cu drag:*:*"
• "taci mucosule"
• "bestia mea mica lma>:D<"
• "carameaua mea:X:*"
• "sunt cam dezbracata:))"

4. Dificultatea intrebarilor lasa de dorit. De la un timp, muuulta lume are asa o cultura generala la unele intrebari... Totul se datoreaza tacticii supermoderne de abordare a intrebarii. De exemplu:

Cine a scris "Sburatorul"?

A.Eminescu

B. Pillat

C. Ion Heliade-Radulescu

D. Arghezi

"Oare care sa fie raspunsul?!? Dar hei, oare de ce numai Ion Heliade-Radulescu are numele intreg? Ia sa il pun eu pe asta!" Si asa se intampla la majoritatea raspunsurilor... Cu cat e numele mai lung, cu atat fiti siguri ca ala e raspunsul corect.

5. Cui ii apartine citatul? Sincer acum, mai ai nevoie de variante? Evident ca EMIL CIORAN!! Deci eu nu pot sa inteleg. De ce se insista atat de mult pe Cioran? Numai el are sintagme interesante dintre toti marii oameni de cultura romani? Dar M.Eminescu, L.Blaga, N.Iorga? Din cate imi amintesc eu Cioran nu se studiaza la clasa si, mai mult, rar aud pe cineva sa il citeasca.

In fine, nemultumiri apar intotdeauna, e aproape inevitabil. Totusi, ar trebui sa fim mai atenti la rolul pe care il are acest joc si sa constientizam ca a fost si este un lucru minunat ca a ajuns atat de popular. Ar fi moral, ca noi sa pastram respectul pentru cunostinte si sa nu schimbam rolul lui educativ intr-unul al cultivarii cocalarismului.

Chiloteii rosii - un must-have spiritual

Nu acum mult timp, mai exact în perioada dinaintea Anului Nou, aveam o atitudine foarte sarcastica cu privire la obiceiul stupid al oamenilor de a purta lenjerie intimă roşie în noaptea anului nou. Ceea ce mi se părea strigator la cer este ca nici măcar nu ştiau motivul pentru care trebuia neapărat sa faci asta; ba ca iti aducea noroc tot anul (desta suntem o natie de oameni asa fericiţi), ba ca "asa trebuie". In fine, am considerat ca e mai bine sa las oamenii in bezna neştiinţei lor decat sa mă lupt cu morile de vant. De curand, însă, am urmărit o emisiune in reluare a lui Oreste, in care se vorbea de cele 7 Chakre majore care au în rol în vindecare, fiecare chakra ocupandu-se de o anumită porţiune a trupului. Asadar chakrei aflate la baza coloanei vertebrale sau raspunzatoare de organele genitale ale omului ii corespunde culoarea rosie. De aceea, folosirea lenjeriei intime de culoare rosie nu face decat sa ne umple de energie benefica si sa îmbunătăţească subtil diverse domenii cum ar fi: viaţa sexuală, situaţia financiară, forţa de a continua.

Ce am invatat din aceasta experienţă e ca tind prea uşor sa judec unele păreri. Cu toate acestea, este de neiertat faptul ca oamenii actioneaza fără a avea un temei binestabilit, ca aleg sa adopte informaţii auzite de oriunde fara a trece prin filtrul minţii esenţa lor...

Hai sa inventam meserii

În urma unor discuţii pe care le-am purtat cu o prietenă despre Facultatea de Comunicare si relatii publice la care doresc sa fiu studenta de anul viitor, am descoperit un lucru fenomenal, si anume, cum ma voi numi eu ca practicanta a meseriei. În acel moment de răscruce al vieţii mele, mi-am dorit pentru prima data de cand sunt pe lume sa fiu barbat. De ce? Daca as fi absolvit aceasta facultate in calitate de mascul, as fi zis ca voi deveni PR, dar ca fata e ceva mai complicat.

Avand în vedere ca denumirea meseriei e o prescurtare, m-am gandit la început ca voi avea acelaşi nume. In cel mai rău caz as fi fost "PRă" sau "PRiţă", dar se pare ca cei care au formulat femininul acestui substantiv au fost muuult muuult mai creativi. Aşadar, ei s-au gandit ca cel mai potrivit termen este "piarizdă". Si acum ma imaginez a fi Mircea Badea : "Deci cum?! :))" Din toate sufixele existente in aceasta limba s-a gasit exact "izda"?? Sau poate inventatorii cuvantului (misogini, de altfel) s-au gandit sa le aducă femeilor aminte ce sunt cu adevărat.

Bineînţeles ca următorul pas pe care l-am făcut a fost sa verific in dicţionar (si in Nomenclatorul de meserii) denumirea, însă termenul este mult prea modern ca sa fie inclus. Asta însă nu este o scăpare din situaţie, deoarece corectitudinea cuvintelor din dicţionar este data de frecvenţa utilizarii lor în limba vorbită. Aşadar, romanii pronunţă "piarizda", dicţionarul va avea cuvantul "piarizda"...

Si acum voi face un exerciţiu de imaginatie, în care eu, proaspat studenta a acestei facultati, ma duc la Fortele de munca. Acolo, intalnesc o tanara drăguţă, 90-60-90, care a castigat acel loc de munca prestand servicii suspusului si care habar nu are ca exista pe lumea asta o asemenea meserie. Ce ar intelege ea oare...?

A plange sau a nu plange...

Intotdeauna mi s-a reprosat ca plang prea mult. Bineinteles ca "multul" aceasta este de fapt un "des" prost exprimat. Iar "desul" denumeste de fapt lucruri insignifiante, care il mod normal nu ar atinge substratul sentimental al unei fiinte. Sa nu uitam expresia "Plangi degeaba!" care e de-a dreptul aberanta. Cat de redus sa fii sa poti scoate pe gura o astfel de replica? Normal ca plangi dintr-un motiv. Nimeni nu plange ca s-a plictisit sau ca sa se spele pe fata. Chiar daca nu sunt evindente pentu toti, cauzele care declanseaza o astfel de stare sunt demne de a fi observate nu neaparat de o minte ascutita, cat mai degraba de o persoana cu spiritualitate dezvoltata. Motivul pentru care plangi (si ma refer aici la plansul din tristete) e faptul ca in acel moment creierul tau constientizeaza spontan ca realitatea universala e nu numai diferita, ci mult mai aspra decat ideea de realitate pe care tu ti-ai construit-o pana in momentul respectiv.

Putem asemana viziunea noastra despre viata cu un aisberg care este supus incalzirii globale: pe masura ce timpul trece, se vor desprinde bucati de gheata din el. Asa functioneaza si creierul nostru, care, fara sa vrea, este supus loviturilor vietii. Si desi ratiunea noastra tinde sa ajunga apa pura, lichida si sa transforme cu totul gheata incipienta, aceasta incercare nu va ramane decat nefinalizata, intrucat omul detine o subiectivitate sui generis.

O alta terorie a plansului care mi-a fost data sa o aud este ca se trage din imaturitatea mea. Si daca voi plange pana adanci batraneti, inseamna ca eu nu voi ajunge niciodata sa gandesc matur? Dar daca s-ar gasi acum o carte in care marii ganditori ai lumii ar fi prezentati ca oameni sensibil care s-au exteriorizat, ce explicatie s-ar mai gasi? Atunci probabil s-ar schimba lucrurile, pana atunci insa eu raman o "mucoasa" rasfata, care trebuie neaparat sa invete sa devina indiferenta la problemele personale si nu numai, pentru ca altfel nu voi fi asimilata de socitate decat ca un om slab, usor de exploatat, care are mult prea putine de oferit in comparatie cu "marii tupeisti".