Fuga nocturnă

Pe dinăuntrul pleoapelor te-ai regăsit deodată;
te simți încremenit.
nu-ți pare bine să știi că ești privit,
chiar dacă te privesc cu-atâta duioșie...
ai vrea să fugi.
să-ți scoți trupul de sub asediul dur al viselor (de ce nu, visurilor?) mele
și-atunci te rogi ca pentru o clipă
să nu încerc s-adorm, să-mi fie dor de viață, să mă întorc la om.
și semiluni întoarse apar pe cerul minții
lumina-ți este ghidul și tu te furișezi
și inima îți bate că știi c-o să trișezi.
dar doru-i drogul nopții iar genele se-nchid
și sfori de inconștient în jurul tău se prind.