Bine ati venit in creierul meu. Scuze pentru deranj!

luni, 18 martie 2013

Privesc, dar privesc greșit...

Aproape nici nu mai pot număra
(pe degete nici nu se mai pune problema)
de câte ori mi-a fost  reproșat 
că nu privesc în ochi.

Ascult atent, răspund corect 
și, totuși, pentru ei, incomplet.

Dar nu-s contabila privirilor mele
nici vreun evreu zgârcit să se tocmească,
sunt doar femeie ce iubește vizual:
iubesc continuu, privesc continuu pe cel iubit
ca nu cumva, întorcând privirea, să scadă iubirea mea.

Iubesc, dar privesc greșit.
Privesc cu ochi migdalați
Cu ochi de asiatic cu pereți îngustați...
Privesc, deci, realități tăiate de mijirea ochilor
Decupate, pe furiș, de dușmanul îndrăgostit din mine.

Și mă-ntreb...Cum ar fi fost să iubesc oarbă?
Eu cred că n-aș mai fi iubit orbește!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu