Bine ati venit in creierul meu. Scuze pentru deranj!

marți, 29 ianuarie 2013

Dezrădăcinat pe teren propriu...

Sunt un stejar.
iubesc oxigenul în care îmi desfac brațele zi de zi.

Sunt un stejar
iubesc pământul în care mi-am întins 
-fără nicio strângere de inimă- rădăcinile.

Anii trec.
și din ce în ce mai mult se prefac în dușmani ai rădăcinilor mele.

Le răpesc.
una câte una și le aruncă pe alte tărâmuri
slăbindu-mă treptat, golindu-mă de toată iubirea îngropată
chiar în adâncul ființei mele.

Și clipe curg
pe bandă rulantă schimbându-mi, pe simțite, statutul
din puternicul stejar în dezrădăcinatul.

Fără jenă...chiar pe teren propriu...

2 comentarii:

  1. ai surprins frumos trecerea timpului si urmele pe care acesta le lasa asupra lucrurilor.

    RăspundețiȘtergere
  2. doar tu stii daca vrei

    sa te irit bland, sustinut,
    apasand cu degetul mare
    în locul unde aveai radacinile -

    si sa-ti creasca unele noi
    care-ti amintesc de cele vechi

    sau daca vrei sa picuri spre cer
    si sa te prind din zbor -

    inainte sa te soarba luna

    timp e pentru ambele
    singura diferenta e ordinea

    ai sufletul frumos.

    RăspundețiȘtergere