Sunt un stejar.
iubesc oxigenul în care îmi desfac brațele zi de zi.
Sunt un stejar
iubesc pământul în care mi-am întins
-fără nicio strângere de inimă- rădăcinile.
Anii trec.
și din ce în ce mai mult se prefac în dușmani ai rădăcinilor mele.
Le răpesc.
una câte una și le aruncă pe alte tărâmuri
slăbindu-mă treptat, golindu-mă de toată iubirea îngropată
chiar în adâncul ființei mele.
Și clipe curg.
pe bandă rulantă schimbându-mi, pe simțite, statutul
din puternicul stejar în dezrădăcinatul.
Fără jenă...chiar pe teren propriu...
ai surprins frumos trecerea timpului si urmele pe care acesta le lasa asupra lucrurilor.
RăspundețiȘtergeredoar tu stii daca vrei
RăspundețiȘtergeresa te irit bland, sustinut,
apasand cu degetul mare
în locul unde aveai radacinile -
si sa-ti creasca unele noi
care-ti amintesc de cele vechi
sau daca vrei sa picuri spre cer
si sa te prind din zbor -
inainte sa te soarba luna
timp e pentru ambele
singura diferenta e ordinea
ai sufletul frumos.