Nu stiu de unde a mai aparut prin popor aniversarea Alexandrilor si Alexandrelor. S-ar parea ca pe 30 august se cinsteste Sfantul Alexandru (care nici macar nu e trecut cu cruce neagra). Dar culmea, se sarbatoreste si un Sfant Ioan alaturi de el, de ce nu ne-am pus sa-i uram si pe acestia?! Probabil vreunui Alexandru(e) i-a convenit sa primeasca ceva cadouri si urari cu ocazia asta.
Nu zic ca nu e bine sa cinstim sfintii, e admirabil, insa o facem numai cand ne convine, la modul: "Bai, Alexandre, maine dai berea aia!". In cazul acesta, "timidul" Alexandru se pregateste cum se cuvine. Daca o Alexandra se asteapta sa primeasca un cadou, atunci ne revoltam: "Da'cine e Sfantu'Alexandru asta, de unde l-ati mai scos?". Ambele cazuri sunt la fel de triste avand in vedere ca am ajuns sa spunem cuiva "la multi ani" in functie de propriile interese.
Poate ar fi mai bine sa ne asumam conceptiile despre viata. Nu crezi in religie? Atunci de ce iti serbezi ziua de nume? Nu esti constient ca tu esti important in ziua aia pentru ca se cinsteste un om admirabil din istorie? In care, culmea, tu nu crezi. Venim cu pretentii ca nu am fost urati, ca a uitat lumea de existenta noastra si ca nu ne-a pupat in fund in asa zi importanta, cand, de fapt, noi habar nu avem cine a fost Sfantul Alexandru. Ne e sila sa "gugalim" putin, dar avem asteptari de la ceilalti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu