Hm, am momente- ai zice masochiste,-
în care mă rog să mă uiti.
simplu, brusc şi iremediabil
aşa cum uiţi o umbrelă în metrou.
Căci odată neatinsă de mâinile tale
îi revine şi-ntreaga identitate:
va fi din nou umbrela!, fără posesive, fără adjective
dar, totuşi, va fi posibila umbrelă posedabilă
...de alte mâini...
care nu vor alinta neapărat mai frumos,
dar care vor şti să ţină umbrela mai strâns
decât precedentele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu