Credeam că urăsc acea Orhidee
perfectă pentru unii, ademenitoare pentru alții
simțeam cum iubesc toate florile din lume
chiar și pe cele urât mirositoare
numai pe ea o respingeam din inima mea...
până-ntr-o zi când
ridicându-mi capul din câmpul de flori
am ințeles că-mi dirijam greșit iubirea;
era Soarele cel ce-l uram
fiindcă-i dădea atâtea raze de lumina numai ei
umbrind din egoism tot ce-avea altă petală
și m-am uitat apoi subit spre mine
și ridicându-mi brațu-am tresărit:
era chiar o petală de Orhidee
la fel de însetată de lumină
ca și cealaltă...
am închis ochii, am strâns pumnii și-am decis:
de azi voi urî Soarele!
căci de el depinde frumusețea petalei mele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu